Rezervări la  +40 744 603 706

Utile

Atracții culturale

Vărăritul (sau arderea pietrei de var)este...    Detalii

Atracţii naturale

Platoul Runcuri Este un platou carstic situat...    Detalii

Facilități și agrement

Pe lângă spaţiile de cazare şi...    Detalii

Turism responsabil

Tradiţional Casa Experience promoveazăacele forme de...    Detalii


Facebook:


Membru:



Atracţii naturale


 pesteri_1280_01

 

Platoul Runcuri

Este un platou carstic situat la o altitudine medie de 500 m cu o suprafaţă de circa 7 km pătrați. Platoul este format dintr-o serie de dealuri izolate, separate de uvale, doline şi văi oarbe, care imprimă reliefului un aspect haotic, accidentat. Aici se pot observa pe lângă doline, câmpuri de lapiezuri, uvale şi gropi de captare carstică (Groapa Ciurului, Groapa lui Doboş ş.a.). La periferia platoului se găsesc câteva izvoare carstice, cel mai important fiind Izbucul Topliţei de Roşia care are un caracter permanent. Sub platou se găseşte reţeaua carstică Ciur-Topliţa, şi câteva peşteri de o deosebită importanţă ştiinţifică şi turistică (Peştera Ciur-Izbuc, Peştera Ciur-Ponor ş.a.). Complexul turistic Tradițional Casa se află nu departe de Groapa Ciurului, pe o coamă de deal, înconjurat de doline de unde puteţi avea o privire de ansamblu asupra unei părţi a platoului Runcuri şi a părţii de vest a Munţilor Apuseni. 

 

Cheile Albioarei

Sunt situate în bazinul superior al Văii Roşia, între Ponorul Albioarei în amonte şi Ţarina în aval. Ele au o lungime de 2,6 km şi o adâncime medie de 80-100 m. Nu sunt traversate de vreun pârâu permanent şi adăpostesc un mare număr de peşteri şi izvoare. Cheile sunt străbătute de drumul judeţean 764 ce face legătura între Beiuş şi Aleşd. Prin poziţia lor, ele reprezintă singura „poartă” de pătrundere, din Depresiunea Beiuşului, în interiorul Munţilor Pădurea Craiului şi de traversare a acestora înspre Depresiunea Vadului. De o parte şi de alta a cheilor se pot observa numeroase peşteri, precum: Peştera Urâcioşii, Peştera Vacii, Peştera Calului, Peştera de la Vălău, Peştera Crucii etc. Nici una dintre peşteri nu este amenajată în scop turistic.

 

Cheile Cuţilor

 Sunt situate în sectorul mijlociu al văii Cuţilor, în bazinul superior al Văii Roşia, având cătunul Poniţă în aval. Numele lor vine de la denumirea locală dată pietrelor cu care se ascut cuţitele (cuţi) şi care se găsesc din plin pe această vale. Cheile au o adâncime ce variază între 60—100 m şi adăpostesc numeroase peşteri (Peştera care Cântă, Peştera Vacii din Cheile Cuţilor, Peştera Liliecilor), izvoare carstice şi pierderi de apă. Din cei 2,1 km cât măsoară în lungime, doar circa 1,3 km formează adevăratele chei. La un moment dat, cursul de apă se angajează într-o vale tot mai adâncă, cu profil transversal în formă de V, versanţii devin tot mai verticali, iar cursul de apă începe să se piardă, în perioadele de secetă, fie la baza unor trene de grohotiş, fie în albia structurală. Adevăratul tronson de chei este drenat de un curs de apă temporar, cu un traseu meandrat străjuit de promontorii calcaroase (Stanul Gurguiat şi Piatra Lată) sau de câteva trene de grohotiş. La intrarea în satul Poniţa cheile se termină brusc, iar calcarele formează un abrupt spectaculos de peste 80 m.Peşterile de aici nu dispun de amenajări turistice.

 

Cheile Lazurilor

Sunt situate în sectorul mijlociu al văii cu acelaşi nume şi se prezintă sub forma unei văi foarte înguste, cu adâncimi cuprinse între 100—250 m. Versanţi simetrici au din loc în loc stânci golaşe, ţancuri şi piramide calcaroase care îi dau, de fapt, aspectul de cheie. Acest caracter este mai pregnant în sectorul dinspre aval unde valea se îngustează foarte mult, iar versanţii devin verticali, pentru ca mai apoi să se termine brusc, în amonte de satul Lazuri. În aval de sat, cursul de apă se înscrie într-o luncă foarte lată, iar valea se lărgeşte mult.

 

Peştera Ciur-Ponor

Este situată în extremitatea de vest a Gropii Ciurului, dezvoltată pe Platoul carstic Runcuri, fiind una din cele mai lungi peşteri din România, cu o dezvoltare de 14.9 km. Peştera este bogat concreţionată, remarcându-se printr-o serie de cascade şi săritori spectaculoase.  Spaţiile înguste şi scunde (uneori greu accesibile), alternează cu săli spaţioase, iar procesele de coroziune şi de eroziune au generat o gamă foarte largă de forme specifice. Peştera este o arie naturală protejată şi nu este amenajată în scop turistic. Este accesibilă numai cu aprobarea custozilor şi însoţiţi de ghizii TCE .

 

Peştera Ciur - Izbuc

Este situată în partea de nord-vest a Gropii Ciurului, dezvoltată pe Platoul Carstic Runcuri. Se desfăşoară pe două nivele: unul superior, fosil, şi altul inferior, temporar-activ. Nivelul superior are o lungime totală de 605 m şi este alcătuit dintr-o serie de galerii şi săli, bogat concreţionate.Nivelul inferior are o lungime totală de 425 m şi corespunde actualei galerii temporar-active, drenată de apele captate în subteran prin Ponorul Tinoasei, situat la numai 20 m de extremitatea dinspre amonte a peşterii. Peştera este o arie naturală protejată şi nu este amenajată în scop turistic. Este accesibilă numai cu aprobarea custozilor şi însoţiţi de ghizii TCE . 

 

Peştera Doboş

Este situată în groapa cu acelaşi nume, de pe Platoul Runcuri. Intrarea în peşteră se deschide la baza unui abrupt calcaros, aflat pe latura de vest a unei gropi de eroziune de mari dimensiuni. Curând după intrare, urmează o serie de săli şi galerii, frumos concreţionate străbătute parţial de un râu subteran.Această peşteră este accesibilă numai în prezenţa ghizilor TCE.

Izbucul Roşiei este situat la obârşia Văii Şteazelor. Numele vine de la ştezele (vâltorile) care existau până nu demult pe lunca ce se desfăşoară pe partea dreaptă a văii. Cursul de apă apare într-o fundătură de forma unui amfiteatru, mărginit de abrupturi calcaroase ce se înalţă cu peste 100 m deasupra izbucului. Chiar de la ieşire, cursul de apă se angajează într-o vale dintre cele mai tipice. După circa 400 m, el colectează, de pe stânga, apele ce ies din Peştera Gruieţ. Aval de această confluenţă, valea devine tot mai largă, în lungul căreia se desfăşoară, pe dreapta, o luncă unde se afla, şi un joagăr hidraulic, transformat mai apoi într-unul mecanic.

 

Peştera Vacii din Cheile Albioarei

Este localizată la aproximativ 50 m altitudine, în versantul drept al Văii Albioarei, în bazinul superior al Văii Roşia. Peştera este o cavitate tipică de versant, formată în urma captării unui afluent străvechi al Văii Albioara.Are o lungime de 158 m şi este formată dintr-o galerie largă, ascendentă, cu aspect de sală, continuată cu un horn, reprezentând probabil vechiul punct de pătrundere a apelor în subteran. Peştera a fost locuită de om, în sala mare fiind descoperite materiale ceramice din epoca bronzului, piese scheletice fosile de animale (care reprezentau parţial dieta omului preistoric) şi are statut de rezervaţie naturală, deoarece adăposteşte o serie de animale protejate prin lege (lilieci, păianjeni etc.). Peştera nu este amenajată în scop turistic, însă este accesibilă oricărui turist care posedă mijloace proprii de iluminare.

 

Peştera Meziad

Este una din cele mai interesante peşteri amenajate în scop turistic din carstul Munţilor Apuseni şi are statut de arie naturală protejată. Peştera se află la o altitudine de 397 m, portalul având o înălţime de 16 m şi o lăţime de 10 m. Peştera are două nivele de carstificare:- nivelul inferior, care însumează 1.542 m, se caracterizează prin spaţii neobişnuit de ample, măsurând frecvent între 20-30 m lăţime şi 15-20 m înălţime;- nivelul superior, în lungime totală de 3.208 m, prezintă trei zone principale de racord cu galeria inferioară: Galeria descendentă, Galeria de joncţiune şi Gâtul Dracului. Suprapunerea celor două niveluri în regiunea Podului Natural creează un spectacol deosebit de impresionant, înălţimea totală a cavernamentului ajungând aici la 35 m. În peşteră s-au găsit urme din paleolitic şi neolitic, fiind o peşteră locuită de Homo sapiens şi de animale ca Ursus spelaeus (ursul de cavernă). Peştera oferă condiţii prielnice pentru hibernarea liliecilor, în special cei din specia Miniopterus schreibersii, care formează o colonie foarte mare în Sala Liliecilor.Peştera este amenajată în scop şi poate fi vizitată în prezenţa ghizilor peşterii.

Orar: zilnic, între 1 iunie – 30 septembrie, 10.00 – 18.00, intrarea ultimului grup la ora 17.00. 1 martie – 31 mai, 10.00 – 17.00, intrarea ultimului grup la ora 16.00. 1 octombrie – 28 februarie, accesul in peşteră se face numai cu programare prealabilă la telefon: 0742.115.303 sau 0745.602.203.

 

Pestera cu Cristale din Mina Farcu

 Accesul în peșteră se face parcurgând 250  de metrii de galerie minieră  urmând traseul enigmatic și emoționant al trenulețelor ce cărau odinioară bauxita spre suprafață.

Pestera cu Cristale din Mina Farcu va incanta privirea cu minunatele cristale de calcit, translucide și unice care-i împodobesc pereții, culminand cu “rezervatia de cristale” . Bogăția cristalelor vă oferă o experiență unică prin posibilitatea de a vă apropia la distanțăde o respirație de cristale. Aici  veti putea admira celebrele  “libelule de cristal” și  discurile de peste 3 metri diametru crescute între pereții galeriei.

Muzeul minier, amenajat in una din galeriile din mina completează statutul de unicitate a ansamblului peșteră-mină. Urcând în culmea Farcului trecem prin peisajul carstic cu creste calcaroase imaginând figuri fantastice și superba belvedere oferită de pe Stanu Cârnului spre Valea Lazurilor și depărtări.

 

Peştera Vadu Crişului

Peştera Vadu Crişului se află pe malul stâng al râului Crişul Repede, la 3 km de localităţile Şuncuiuş şi Vadu Crişului. La peşteră se poate ajunge și cu trenul până la Halta CFR Peştera. Peştera a fost deschisă în 1903, prin dinamitarea intrării, de către Czárán Gyula. O poteca largă, cimentată ne conduce prin peştera frumos ornată. Drumul este iluminat, iar ghidul ne ajută să nu ne scape din vedere nici o formaţiune interesantă. Pârâul care ne urmareşte pe timpul vizitei iese din peşteră şi după câţiva metri formează superba  Cascada  de la Vadu Crişului.

Locaţia: Comuna Vadu Crişului, Bihor. Drum - E60/DN1 Oradea - Cluj.

GPS: 46.96192 N, 22.51073 E

 

Peștera Ungurului

Pentru accesul auto, trebuie să urmăriţi drumul european E60, până în dreptul localităţii Topa de Criş. De aici se urmează drumul Dc173 până în localitatea Vadu Crişului (aprox. 1 km) iar de aici, drumul judeţean DJ108I până în localitatea Şuncuiuş (aprox. 6 km). Atractivitatea peşterii, lungă de peste 500 m, constă în cavernamentul grandios cu portalul înalt de 30 şi lat de 20 m, vestigiile arheologice şi sala de intrare lungă de 146 m. Accesul se face din Casa Zenovia, o casă construită dintr-un singur stejar în anul 1907 în satul Hotărel de lângă Ștei peste un pod suspendat pe o lungime de  83 m peste Crisul Repede. Peştera este amenajată şi electrificată şi este vizitabilă pe o lungime de 200 m.

Locaţia: Este situată la aproximativ 60 km faţă de Oradea şi aproximativ 100 km faţă de Cluj.
GPS: 46.94229 N, 22.61535 E.

 

Stejarul secular din Remetea

Acest stejar secular din specia stejar pedunculat (Quercus robur) are un statut de monument al naturii, fiind protejat prin lege. Este una dintre cele mai mari specii de stejar din România, care creşte activ timp de 200 de ani, având o longevitate care atinge frecvent vârsta de 500-600 ani. În judeţul Bihor poate fi întâlnit până la 900 m altitudine.  Acest stejar are 170 cm diametru, 25 m înălţime şi vârsta aproximativă de 400 ani. Este ultimul arbore dintr-o veche şi întinsă pădure de stejar ce făcea legătura în trecut între satele Remetea şi Meziad şi a devenit o adevărată emblemă a comunei Remetea.

Ponorul Runcşor reprezintă unul dintre cele mai clasice şi mai interesante ponoare din Munţii Pădurea Craiului şi se află în extremitatea din aval a văii Runcşor. Fundătura în care are loc pierderea cursului de apă se înscrie în relief sub forma unei bucle de meandru. De jur-împrejur, fundătura respectivă este străjuită de versanţi tot mai abrupţi spre aval (10—25 m) şi care închid între ei o luncă terasată (25—60 m lăţime), formată din depozite groase de aluviuni. Trecerea apelor în subteran se face prin câteva sorburi, a căror poziţie se schimbă mereu. La viituri, întreaga fundătură se transformă într-un lac temporar ce se extinde spre amonte, în funcţie de debitul Runcşorului, pe mai multe sute de metri.